Versete din Biblie Despre Nature's Cycles

El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.

El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.

Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.

Apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul.

vă voi trimite ploi la vreme, pământul îşi va da roadele şi pomii de pe câmp îşi vor da rodul.

Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic

Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug.

Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?

Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii

când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.»

El opreşte apele, şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,

Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă.

De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.

Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

De aceea, cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.

Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.

Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecărei luni,

El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa.

Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.