Versete din Biblie Despre Nature

Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie

Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.

El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de făpturile Tale.

Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.

Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!

Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul.

Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.

Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Nu vă temeţi, fiare de pe câmp, căci izlazurile pustiei iarăşi vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor.

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.

copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului,

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.

A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului.

Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.

Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul;

Apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul.

Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.

Până când să se jelească ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: ‘El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!’

Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi;

Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el.

Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.

Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape;

Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.

El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe munţi.

Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”