Versete din Biblie Despre Nature's Response

Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.

Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

Apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul.

O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.

Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”

Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie

A deschis stânca şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.

Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile.

O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,

Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

Atunci, pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină!

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”

Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul.

îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul.

„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.

A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.

Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.

Atunci, vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’

Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!

Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte pământul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei!

Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;

Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor.”