Versete din Biblie Despre Pieces

Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările nu le-a despicat.

şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.

După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’.

Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea.

Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;

şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice, s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi.”

Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.

După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

Mi-a abătut căile şi apoi s-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.

Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atât pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie, cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.”

îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,

Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?

Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi

„Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.

În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?

Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă olarului preţul acesta scump cu care M-au preţuit!” Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar.

Au făcut două scânduri pentru cele două unghiuri ale cortului în partea din fund;

şi pentru ei, Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi.

Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.

dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel.

Oamenii din oaste au păstrat, fiecare pentru sine, prada pe care o făcuseră.

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Să jupoaie viţelul adus ca ardere-de-tot şi să-l taie în bucăţi.

Au mâncat şi s-au săturat şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea

După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi”.

Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.

Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.

Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!

Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.

Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.

pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.

Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.