Versete din Biblie Despre Brokenness

Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura.

Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere.

Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’.

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii.

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lovitura ta este de nevindecat şi rana ta este usturătoare.

Mi-a abătut căile şi apoi s-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.

El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!

Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

Când se scoală el, tremură vitejii şi spaima îi pune pe fugă.

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale şi braţele orfanilor le frângeai.

Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.

Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte.

Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.

Sunt nenorocit şi lipsit şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi. –

Asupra prorocilor. „Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte.

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.

De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!’

Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.

Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!

‘Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.’

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.

I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.

Ce dărâmă El nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.

Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn: