Versete din Biblie Despre Hurt

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lovitura ta este de nevindecat şi rana ta este usturătoare.

Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

O, voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare:

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.

Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,

Mi-a abătut căile şi apoi s-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.

Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.

De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m-a ajutat.

„Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!

Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!

din pricina mâniei şi urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.

Sunt nenorocit şi lipsit şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte.

De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!

Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.

‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!»’

m-a zdrobit din toate părţile şi pier, mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se ridică împotriva mea!

Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale şi braţele orfanilor le frângeai.

Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă care seacă?”

Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.

Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”.

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?