Versete din Biblie Despre Sore

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lovitura ta este de nevindecat şi rana ta este usturătoare.

‘Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!

El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte.

şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.”

În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.

Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.

Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului.

Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului până în creştetul capului.

Sufletul mi-e îngrozit de tot. Şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?

Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare:

Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi şi cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!»’

Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi mâna Ta apasă asupra mea.

Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m-a ajutat.

Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!

şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.»

de aceea, şi Eu te voi lovi cu suferinţa, te voi pustii pentru păcatele tale.

Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

Potrivnica ei o înţepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.

Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.

Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

Când au pus mâna pe tine, te-ai rupt şi le-ai străpuns tot umărul; când s-au proptit de tine, te-ai sfărâmat şi le-ai scrântit şoldurile.’

De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!

A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.’

După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?”

Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristareav-a umplut inima.

Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.

Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?

El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,