Versete din Biblie Despre Provision in Desolation

Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău».’

ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.

A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.

Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat: ‘Dar cine te va plânge?’ – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – ‘Cum să te mângâi eu?’

Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.

Dar, mai întâi, ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.

Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.”

Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.

până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie.

Averile lor vor fi de jaf şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case, şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.

Spune poporului din ţară: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara le va fi jefuită de tot ce are din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.

Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănâncă ramurile.

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât nişte dărâmături şi nimeni nu mai locuieşte în ele

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘În locul acesta pustiu, fără oameni şi fără dobitoace, şi în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăşi locuinţe de păstori, care-şi vor odihni turmele. În cetăţile de la munte,

Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.

Ei vor zidi iarăşi vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam.

Dacă veţi zice: «Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge roadele?».

şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine.

Îl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.

În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării.

Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.

Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

Domnul a răspuns şi a zis poporului Său: „Iată, vă trimit grâu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.

Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi o dărâmătură veşnică”, zice Domnul…

Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit.

Căci pe Mine Însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărâmături veşnice.”

Rămăşiţa din lungime, de lângă partea sfântă, zece mii la răsărit şi zece mii la apus, alături de partea sfântă, va da veniturile rânduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii.

Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea şi vă voi sfărâma toiagul pâinii.

I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.

Mă uit, şi, iată, Carmelul este un pustiu şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!’

Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.

Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi acum s-a uscat şi s-a mucegăit.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.”

Se vor cumpăra iarăşi ogoare în ţara aceasta, despre care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace şi că este dată în mâinile haldeenilor.

Ba încă a trimis chiar să ne spună în Babilon: «Robia va fi lungă; zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!»’.”

Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi”, zice Domnul, Dumnezeu.

Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.

În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc.