Versete din Biblie Despre Resource Disputes

Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.

Oamenii din oaste au păstrat, fiecare pentru sine, prada pe care o făcuseră.

Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”.

Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace din pricina vrăjmaşului, şi Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.

Ascultaţi, munţi, pricina Domnului şi luaţi aminte, temelii tari ale pământului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său şi vrea să Se judece cu Israel.

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?

Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.

din prada luată la război pentru întreţinerea Casei Domnului.

Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare.

Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.

Vrăjmaşul zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!’

Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sunt în mare număr şi între cei ce sunt în mic număr.”

Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”

Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.”

În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine şi să stăpânească dreptatea.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!

Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.

El îşi înmulţeşte roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre şi suntem într-o mare strâmtorare!”

Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.

Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.

Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.

Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi şi dă pe cei răi pradă sabiei’, zice Domnul.

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’.

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi.

Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.

„Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel zic: ‘Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!’

Poate că vei zice în inima ta: ‘Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine. Cum voi putea să le izgonesc?’

Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea.