Versete din Biblie Despre Rest in Death

Iar tu du-te până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor’.”

Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul lui.

ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!

până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine, decât moartea!”

Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.

Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?

căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

„Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”

Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?

tot ce este carne ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.

Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre şi nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters pomenirea.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.

Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea şi, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea şi Locuinţa morţilor le este locaşul.

Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbura odihna.

Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.

Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.

Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.

Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână.

Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.”

Ea se va pogorî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”

De aceea am jurat în mânia Mea: ‘Nu vor intra în odihna Mea!’ ”

Nu plângeţi pe cel mort şi nu vă bociţi pentru el, ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce, care nu se va mai întoarce şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!”