Versete din Biblie Despre Scattering

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.

le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.

De aceea vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul care iese din horn.

Te voi risipi printre neamuri, te voi răspândi în felurite ţări şi îţi voi nimici cu desăvârşire necurăţia din mijlocul tău.

„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.

Căci, iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ!

Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

I-am risipit printre neamuri şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.

Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.

Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi, la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej.

„Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.”

Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmaşului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!”

Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh.

Domnul va trimite ţării tale, în loc de ploaie, praf şi pulbere, care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.

Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

În pustie, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri şi să-i risipesc în felurite ţări,

Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului!

Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.

Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii şi al pietrelor de grindină.

Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

Atunci vor şti că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi risipi în felurite ţări.

Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui.

Trebuie negreşit să murim şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui.

Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.

După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”.

Iar pe egipteni îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi în felurite ţări.

Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit.

Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, şi vei strânge puţin, căci o vor mânca toate lăcustele.

A plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate cât nisipul mării;

Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!”

Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate oştile lui, îi voi risipi în toate vânturile şi voi scoate sabia după ei.

Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără nicio milă şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.”

El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?

Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,