Versete din Biblie Despre Sleep

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.

Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată se îmbată noaptea.

O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.

Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.

La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”.

Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?

S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.

Mă culc şi zic: ‘Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?’ Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

(La aceste lucruri m-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.)

De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.”

După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin, ca să mă odihnesc!”

Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…

Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.

Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.

El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina”.

Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ.

Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.”

Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, prorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor.

nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.

El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi.

Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!

Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.

când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.

Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.