Versete din Biblie Despre Nights

Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Mă culc şi zic: ‘Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?’ Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.

dar, dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată se îmbată noaptea.

A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Şi întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci şi ziua se va întuneca peste ei!”

Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.

I-a călăuzit ziua cu un nor şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.

La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.

Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.

dar niciunul nu zice: ‘Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,

De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

Când te vei culca, vei fi fără teamă şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.

Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.

Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.

Prorocie împotriva Moabului. Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.

Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pândă în câmp.

În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,

Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis:

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

Când te voi stinge, voi acoperi cerurile şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori şi luna nu-şi va mai da lumina ei.