Versete din Biblie Despre Nighttime Reflection

când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.

dar, dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:

iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.

Mă culc şi zic: ‘Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?’ Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi.

Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

În timpul nopţii, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată se îmbată noaptea.

dar niciunul nu zice: ‘Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,

Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.”

„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Şi întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci şi ziua se va întuneca peste ei!”

Sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!

După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.

Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,

Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’

Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!