Versete din Biblie Despre Quiet Reflection

Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit!

Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.

da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi.

Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele!

Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!

Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.

ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

«Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!»’

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.

Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:

Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor şi zarva popoarelor.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi inima mea are gânduri pline de judecată.

Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.

Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit.

Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde,

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.

Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.

Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.

Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adânc la orânduirile Tale.

Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi.

Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.

Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.

Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,

Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.