Versete din Biblie Despre Silence

Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!

Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel sfânt!

Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele este un om chibzuit.

Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.

Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”

Dar ei au tăcut şi nu i-au răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!”

Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.”

Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.

Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.

Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.

Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.

«Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!»’

Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‘Strigaţi!’ Atunci să strigaţi.”

El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.

Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”.

El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe.

De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele.

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor şi zarva popoarelor.

„Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună.

Leviţii potoleau pe tot poporul zicând: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!”

Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare-aminte.

Tu îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

„Plecaţi-vă urechea şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare-aminte şi ascultaţi cuvântul meu!

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.”

O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,

Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale şi nu se va mai auzi sunetul harpelor tale.

Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura.

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,

Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,

Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.