Versete din Biblie Despre Evening

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’

O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

‘Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc.

Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.”

Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Şi întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci şi ziua se va întuneca peste ei!”

El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

spre seară să se scalde în apă şi, după asfinţitul soarelui, va putea să se întoarcă în tabără.

Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale. Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc.

Ori de câte ori se însera, Isus ieşea din cetate.

A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.

Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.

El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare-aminte.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’.

Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!

La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’

Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta,

Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,

înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.