Versete din Biblie Despre Summer

Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă.

Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.

Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.

Cine strânge vara este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.

El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

vă voi trimite ploi la vreme, pământul îşi va da roadele şi pomii de pe câmp îşi vor da rodul.

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.

măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”

Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp.

„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!”

Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.»

Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată!

Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.

De aceea, cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.

Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.

Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”

o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

Atunci, nepărtinirea va locui în pustie şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.

totuşi, îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.

Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.

Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.

Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara, şi iarna.

să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?

Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.

răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.