Versete din Biblie Despre Transience of Gifts

cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece.

Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.

căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră.

Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”

căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

Iar el le-a zis: ‘Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!

Dar voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu,

Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.

Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.

Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

Să n-atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.

Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui.

Căci, celui ce are, i se va da; dar, de la cel ce n-are, se va lua şi ce are.”

Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.

Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

Căci nicio bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămâne pe vecie.

aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?

orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit sunt de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.

Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,

le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”