Versete din Biblie Despre Impermanence

Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,

Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.

Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;

Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,

le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece.

Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.

Omul – zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp!

Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână.

Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.

Cum trece vârtejul, aşa piere cel rău, dar cel neprihănit are temelii veşnice.

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,

Înaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra şi fără nicio nădejde.

Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba:

Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere-aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.

Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.