Versete din Biblie Despre Abandonment

Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui.

Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri. –

Sionul zicea: ‘M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!’

din pricina aceasta, iată, vă voi uita şi vă voi lepăda pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Dacă nu rămâne cineva în Mine, estearuncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.

căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.”

aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta!

Ei ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?’

Mi-a abătut căile şi apoi s-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi şi mă aruncă în mâinile celor răi.

Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului.

Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.

Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.

Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvântul Domnului şi-au lăsat robii şi turmele pe câmp.

Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El.

Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună?

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

„Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.

Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor,

până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie.

Vor merge cu oile şi boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum, căci S-a depărtat din mijlocul lor.

Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

zicând: „L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”

Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?”

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri din milă pentru tine, ci ai fost aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine în ziua naşterii tale.

Pentru ce să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale şi braţele orfanilor le frângeai.

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie şi veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.”

Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.

Atunci, prorocul Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac’.”

Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă şi văduvele tale să se încreadă în Mine!

Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.