Versete din Biblie Despre Boasting

nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.

Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.

Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu cu ce este în inimă.

Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie, Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sunt cântărite de El.

Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.

Căci oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni.

Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit.

Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui şi de inima lui îngâmfată.

Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este strâmbătate.

Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înainte căderii.

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!”

Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine.

Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”.

Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.

Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.

Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.

De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.

Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!

Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.

Varsă-ţi valurile mâniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!