Versete din Biblie Despre Buds

Lăstarul acesta a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari şi a făcut mlădiţe.

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pârâurile de apă.

Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.

A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale.

Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

Te-am înmulţit cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită, ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.

O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,

Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

Dar, înainte de seceriş, când cade floarea şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…”

O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.

dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.

Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor.”

spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarbă de pe câmp.

Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grâu; ce va răsări, nu va da făină şi, dacă ar da, ar mânca-o străinii.

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

căci sunt cosiţi iute, ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!

Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,

Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte, şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.

Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.

Şi a luat pe bătrânii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.

Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!

Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”

înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Omul – zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp!

Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încâlciţi şi, tocmai când vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.

Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.

Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic

O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea şi a adus una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.”

Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaşi pământ răsar alţii după el.

îţi vei vedea sămânţa crescându-ţi şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.