Versete din Biblie Despre Cold

Vijelia vine de la miazăzi şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.

El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa.

Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?

Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine şi nu se putea încălzi.

Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă.

Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi: cine poate sta înaintea frigului Său?

foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năpraznice, care împliniţi poruncile Lui,

Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.

El Îşi trimite Cuvântul Său şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.

Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

În loc de ploaie, le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor.

să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

ca apele să se îngroaşe ca o piatră şi faţa adâncului să se întărească?

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei şi turmele pradă focului cerului.

De aceea, cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.

Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.

De la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.

V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.

Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.

Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare?

Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină!

când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!