Versete din Biblie Despre Winter

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Vijelia vine de la miazăzi şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.

În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.

Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.

foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năpraznice, care împliniţi poruncile Lui,

Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

De aceea, cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.

ca apele să se îngroaşe ca o piatră şi faţa adâncului să se întărească?

Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.

Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare?

Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă.

Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.

El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

Poate mă voi opri pe la voi sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.

De la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată!

Împăratul şedea în casa de iarnă, căci era în luna a noua, şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.

Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.

Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.

Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.

şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.»

Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine şi nu se putea încălzi.

Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea plecată adânc.

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”

Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.

În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.