Versete din Biblie Despre Community Living

Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.

Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.

Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.

Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire.

Se ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’

Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

Nu gândi rău împotriva aproapelui tău când locuieşte liniştit lângă tine.

Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.

Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.

Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,

Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseşi pentru cei nenorociţi.

Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac şi niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său’.

cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin.’”

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

‘Zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!

Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’.

împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei, de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.

Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Aşadar primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.

Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”

Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: ‘Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.’

Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinii care rămân pe urma ta – ei să fie ai străinului, ai orfanului şi ai văduvei.