Versete din Biblie Despre Grasshopper

Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului.

Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.

„Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.”

Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

Să priviţi ca necurată orice târâtoare care zboară: să nu mâncaţi din ea.

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

Dar, dintre toate târâtoarele care zboară şi umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ.

Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu-i poţi număra!

Pe toate celelalte târâtoare care zboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.

Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.

vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.

şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pârâurile de apă.

Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască.

Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!

„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.

căci sunt cosiţi iute, ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană; toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.

Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, şi vei strânge puţin, căci o vor mânca toate lăcustele.

O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,

A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.

El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

lăcustele, care n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermişor!”

Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ, s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce.

Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

îţi vei vedea sămânţa crescându-ţi şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba:

Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.

Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi dintre cele mai înţelepte:

Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa; păsările cerului, şi îţi vor spune;

capcana în care se prinde este ascunsă în pământ şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei;

Ce a lăsat nemâncat lăcusta gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil.