Versete din Biblie Despre Locust

„Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.”

Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.”

Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, şi vei strânge puţin, căci o vor mânca toate lăcustele.

vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.

Iată pe care să le mâncaţi: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor.

Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

Lăcustele au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

lăcustele, care n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

Domnul, Dumnezeul tău, va trimite chiar şi viespi bondăreşti împotriva lor până la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine.

Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşire, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!

Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

Ele vor acoperi faţa pământului, de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii care cresc pe câmpiile voastre,

Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului, şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.

El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.

Ce a lăsat nemâncat lăcusta gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil.

V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.

când trupul meu cade în putrezire, ca o haină mâncată de molii?

Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.

Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dinţilor) pentru casa lui Iuda.

Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu-i poţi număra!

Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

Voi trimite viespile bondăreşti înaintea ta şi vor izgoni dinaintea ta pe heviţi, canaaniţi şi hetiţi.

A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.

Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:

Vor linge pulberea ca şarpele; vor ieşi tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetăţuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi se vor teme de Tine.

De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.”

Să priviţi ca necurată orice târâtoare care zboară: să nu mâncaţi din ea.

M-au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.

Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară.

Domnul va trimite peste tine ciuma, până te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar…

Pe sfărâmăturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului şi toate fiarele câmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,

Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ, s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce.

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă’.”