Versete din Biblie Despre Mist

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi.

Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa.

Leagă apele în norii Săi şi norii nu se sparg sub greutatea lor.

Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.

A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

De aceea vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul care iese din horn.

Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.

Moise s-a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele.

El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.

Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.

La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.

De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

El Îşi trimite Cuvântul Său şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.

când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

De aceea, cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.

El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej şi norii sunt praful picioarelor Lui.

Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.

Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.

El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe munţi.

Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.

pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?

Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale şi multe popoare cu tine.»

când i-am făcut haină din nori şi scutece din întuneric;

Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.

Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!’

Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp.

Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină!

Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.

Munţii erau acoperiţi de umbra ei şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

El a mai zis noroadelor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă.