Versete din Biblie Despre Oblation

Toată partea sfântă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi douăzeci şi cinci de mii în lat şi va alcătui un pătrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca moşie a cetăţii.

Ea va fi a lor ca parte preasfântă, luată din partea ţării, care va fi osebită Domnului, lângă hotarul leviţilor.

Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii în lăţime.

Noi aducem deci ca dar Domnului fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.”

Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi.

Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.”

Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei şi ce trebuie pentru darurile de mâncare şi jertfele de băutură şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.

Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!

Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr-o efă la un omer de grâu şi a şasea parte din efă la un omer de orz.

Ornan a răspuns lui David: „Ia-l şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.”

Din toate darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.’

Căpeteniile şi-au adus darurile pentru târnosirea altarului în ziua când l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.

Cine junghie un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine, cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui’.

Atunci, împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme.

Ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului, dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.

Duceţi-vă numai la Betel şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile la fiecare trei zile!

El mi-a zis: „Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată legile cu privire la altar pentru ziua când îl vor face ca să aducă pe el arderi-de-tot şi să stropească sângele.

Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bunăvoie, nici cele dintâi roade ale tale.

şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul.

Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe de mulţumire şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi-de-tot.

Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot şi daruri de mâncare şi ca să aducem pe el jertfe de mulţumiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!

„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care va aduce o ardere-de-tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie,

Am adus iarăşi în bună stare şi am curăţit toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispăşire şi toate jertfele pentru vină, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.

Atunci, tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn.

Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi.

Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.

A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă şi ardere-de-tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obişnuite şi alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.

Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru şi împliniţi-le! Toţi cei ce-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.

Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,

Atunci, Domnul Se va descoperi egiptenilor, şi egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini.

Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea Domnului.

Numai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

Partea care va rămâne va fi a domnitorului, de amândouă laturile părţii sfinte, şi moşiei cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte, lângă hotarul de răsărit şi la apus, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi, lângă hotarul de apus, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfântă însă şi Sfântul Locaş al casei vor fi la mijloc.

El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât’.”

După aceea, au adus arderea-de-tot necurmată, arderile-de-tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de bunăvoie Domnului.

şi darul vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc.

Balac a făcut cum zisese Balaam şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.