Versete din Biblie Despre Sunrising

Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.

Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

Neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale.

„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine!

este ca lumina dimineţii, când răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.’

‘Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc.

Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie şi Dumnezeul tău va fi slava ta.

În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.

De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,

Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.

Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine.

El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.

Am sculat pe cineva de la miazănoapte şi vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!

Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria!

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.”

Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi.

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare şi ţine stelele sub pecetea Lui.

soarele se va preface în întuneric şi luna, în sânge înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.

Atunci, Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,

Luna va fi acoperită de ruşine şi soarele, de groază, căci Domnul oştirilor va împărăţi pe Muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.

El a făcut Cloşca-cu-Pui şi Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului: Domnul este Numele Lui.

Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

El a zis: „Domnul a venit din Sinai Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.

S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, când a strălucit soarele peste ape, moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele.

ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că, la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea Soarelui, spre răsărit.

Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.”

Soarele şi Luna se opresc în locuinţa lor de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.

Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.

dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui.

Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt?