Versete din Biblie Despre Value of Property

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău şi va rămâne la preţuirea preotului.

Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după câtimea de sămânţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânţă de orz.

Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.”

În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare.

Dacă cel ce şi-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămână al lui.

Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Dacă cel ce şi-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.

Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute

şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău,

Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.

„Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli de argint – ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!”

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.

Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte şi să se întoarcă la moşia lui.

Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi, căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.

Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,

preotul să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.

Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă din ce are nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă va fi un lucru preasfânt, pentru Domnul.

De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

din prada luată la război pentru întreţinerea Casei Domnului.

Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;

Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înşele pe fratele lui.

Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”.

Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la preţuirea ta,

Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaş:

În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.

El are în casă bogăţie şi belşug şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.