Versete din Biblie Despre Wandering

Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!

Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie.

Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”

Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri. –

El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!”

Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.”

Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării.

Şi mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie şi pier.

Duhul necurat, când iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’.

Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.

Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.

Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi.

De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.

Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi staulul.

Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului.

Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!

‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.

Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’

Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”

Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea?

El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”

Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari!

Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.

Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.

Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?

Să ai un loc afară din tabără şi acolo să ieşi afară.

Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort şi din locaş în locaş.

aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.

Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor, şi Domnul a zis: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’ ”

mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.

Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.

Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.”

Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.