Versete din Biblie Despre Desert Wanderings

Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!

Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.

Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.

Ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.

Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.”

Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu”.

Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.

Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’

Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu”.

Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.

Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi, ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum

Au pornit de la Marea Roşie şi au tăbărât în pustia Sin.

Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie.

Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.

ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.

Au pornit de la munţii Abarim şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur şi, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă.

Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce, ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca şi va curge apa.’

A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat, şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.

Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în Muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.

Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort şi din locaş în locaş.

El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”

Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie.

Au pornit din pustia Sin şi au tăbărât la Dofca.

Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.

Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.

nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.

M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot.

Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece, ci şi-a întors faţa spre pustie.

Ei s-au suit şi au iscodit ţara, de la pustia Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.

El i-a scos din Egipt şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi în pustie, patruzeci de ani.

Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori.

Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.