Versete din Biblie Despre Awareness of Human Fragility

Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei, de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”

Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Ce este omul ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,

El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”

Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.

Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos!

Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere.

Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră.

În adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.

Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,

Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’

au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.

Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept.

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este pricepere’.”

Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Când se scoală el, tremură vitejii şi spaima îi pune pe fugă.

Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa – zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.

Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

Mâinile tuturor au slăbit şi genunchii tuturor se topesc ca apa.

Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul! Şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.