Versete din Biblie Despre breath

El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»’ ”

Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.

Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?

Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit.

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el:

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!

Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.

Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.”

El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

Nu stingeţi Duhul.

Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.

„Duhul Domnului vorbeşte prin mine şi cuvântul Lui este pe limba mea.

Suflarea lui aprinde cărbunii şi gura lui aruncă flăcări.

Aţi zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot.

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’

Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine şi m-a făcut să stau pe picioare, şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.

Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.»’ ”

Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.

De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu”. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.