Versete din Biblie Despre Kite

şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;

Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint şi penele lui sunt de un galben auriu.

Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui:

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

Aripile lor erau prinse una de alta. Şi, când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.

Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?

urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.

El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

Pânzele care-ţi slujeau ca steag erau de in subţire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră şi roşie, din ostroavele Elişei.

Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vrăjmaşul zboară ca vulturul şi îşi întinde aripile asupra Moabului!

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că, din pământul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.

Vântul îi va strânge cu aripile lui şi vor fi daţi de ruşine cu altarele lor!

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.

Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care zbura.

Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile.

Dar, ori de câte ori se duc, Îmi voi întinde laţul peste ei, îi voi doborî ca pe păsările cerului şi-i voi pedepsi cum le-am spus în adunarea lor.

Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – „De aceea veţi şi fugi!” – „Vom călări pe cai iuţi!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!

dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”

Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.

El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se veseleşte.

Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe

pelicanul, corbul de mare şi eretele,

Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?

„Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele-de-vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure?

barza, bâtlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.

Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”

Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.

A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.