Versete din Biblie Despre Seas

El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.

A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Nu eşti Tu Acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

Adâncul zice: ‘Nu este în mine’, şi marea zice: ‘Nu este la mine’.

El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.

Ruşinează-te, Sidoane, căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: ‘Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete’!”

Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.

A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice,

Cine a închis marea cu porţi când s-a aruncat din pântecele mamei ei;

Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!

Ai despărţit marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.

Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele şi îşi leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă şi stau pe pământ; întruna tremură de groază şi stau înmărmuriţi din pricina ta.

Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat şi adâncurile s-au mişcat.

Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.

Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

Marea s-a înălţat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.

El va stăpâni de la o mare la alta şi de la Râu până la marginile pământului.

Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!

Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid Şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.

Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.

Va rămâne în mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

Voi da în mâna lui marea şi în dreapta lui râurile.

Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit.