Versete din Biblie Despre Sea shore

Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori şi târle de oi.

Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.

A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!

Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.

Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

Ruşinează-te, Sidoane, căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: ‘Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete’!”

Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,

Adâncul zice: ‘Nu este în mine’, şi marea zice: ‘Nu este la mine’.

Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi:

Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

Hotarul de apus era Marea cea Mare şi ţărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.

le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga, spre răsărit.

A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit.

Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!

Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.

Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Isus.

Hotarul de apus va fi Marea cea Mare până la locul unde apucă spre Hamat; acesta va fi hotarul de apus.

Apoi se pogora la apus spre hotarul iafletiţilor până la hotarul Bet-Horonului de jos şi până la Ghezer, ieşind la mare.

Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice,

El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.

Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor şi zarva popoarelor.

Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.

Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

se va pogorî iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur’.”

Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.

Isus a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.

Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana); aceasta va fi hotarul vostru la apus.

Va rămâne în mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

Îşi întindea mlădiţele până la mare şi lăstarii până la Râu.

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.