Versete din Biblie Despre Sand

Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării.

Domnul va trimite ţării tale, în loc de ploaie, praf şi pulbere, care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.

A plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate cât nisipul mării;

Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Sămânţa ta ar fi fost ca nisipul şi roadele pântecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea.

A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Şi Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra’.”

Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

Ai despărţit marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.

Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se veseleau.

Au ieşit ei şi toate oştirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, şi având cai şi care în foarte mare număr.

Pâraiele Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui, în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.

Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.

Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,

Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.

ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile.

Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

Prorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.

pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească împreună?

Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte şi strânge prinşi de război ca nisipul.

„Intră în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!”

Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”

Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.

Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.

Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej şi norii sunt praful picioarelor Lui.

Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.

Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi:

Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.

Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.

Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu, aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

Îşi bate joc de împăraţi şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia.