Versete din Biblie Despre Spiritual Journeys

Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”

Şi mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.

căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’,

mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.

Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.

Şi acum, iată că împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.

„Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”

Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”.

În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.”

Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’

Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.

Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum

nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma”.

Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.

Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie,

Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea.

Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’

Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.”

Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului.

Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.

„Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor!

Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.”

Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit”.

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească.

Duhul necurat, când iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’.

El a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.