Versete din Biblie Despre Weary

Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.

Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!

Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi.

Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame’.”

Căci sunt aproape să cad şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!

Oboseşti mergând şi nu zici: „Încetez!” Tot mai găseşti putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină,

Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

„Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!

mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!

Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,

‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!»’

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.

Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

„M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul de milă.

Şi Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va înmuia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?

şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei’.

Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.

Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.”

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.