Versete din Biblie Despre Exhaustion

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină,

Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.”

Şi Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?

Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!

Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!

Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?

Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.

Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!

dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!»’

Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.

Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame’.”

S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.

El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele,

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.

Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’

Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi.

Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.

şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei’.

Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,

Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,

Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.