Versete din Biblie Despre Inflammation

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,

Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?

De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lovitura ta este de nevindecat şi rana ta este usturătoare.

Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”.

Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele?

Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?

şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn:

De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.

Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit, Sionul acela de care nimănui nu-i pasă».’ ”

Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşiatic,

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!

Voi pune lauda pe buze: ‘Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da Eu îl voi tămădui!’

Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste bubă, şi Ezechia va trăi.”

Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte.

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Suie-te în Galaad şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!

Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.

Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.

Şi când veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba”. Domnul Îşi va arăta astfel puterea faţă de robii Săi, dar va face pe vrăjmaşii Lui să-I simtă mânia.

Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

Niciunul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i niciun leac, niciun mijloc de vindecare!

Focul le-a aprins ceata şi flacăra a mistuit pe cei răi.

Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”

El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.