Versete din Biblie Despre Dead Man

Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?

Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.

Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;

I-a pus trupul în mormânt şi l-a jelit zicând: „Vai, frate!”

căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat în picioare.

Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”.

Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.”

Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?

Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit.

„Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”

Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.

La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube.

Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie)

Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.

Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!”

Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.

Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre şi nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters pomenirea.

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.

Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’

Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustia, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pământ şi nimeni nu scăpase.

Atunci, Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”

Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului care venise din Samaria.

Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.

Niciun om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

Cine va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea.

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.

Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Domnul omoară şi învie, El pogoară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.