Versete din Biblie Despre Wave Breast

Aaron a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.

Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare şi pieptul care se leagănă într-o parte şi alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veşnică, aşa cum a poruncit Domnul.”

El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.

Căci Eu iau din jertfele de mulţumire aduse de copiii lui Israel: pieptul, care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.

Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

Să iei şi pieptul berbecului care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului şi să-l legeni într-o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta.

Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

Preotul să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.

Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul.

Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Să mâncaţi, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte şi alta şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare, căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel.

Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.

Statura ta este ca finicul şi ţâţele tale ca nişte struguri.

Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini.

Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata ridicată din berbecul care va sluji la închinarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănându-l într-o parte şi într-alta, spata înfăţişând-o înaintea Domnului prin ridicare.

aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

Te-am înmulţit cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită, ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.

A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.

Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti.

Marea s-a înălţat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.

Îşi întindea mlădiţele până la mare şi lăstarii până la Râu.

Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor, dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.

El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.

Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

Vâslaşii tăi te duceau pe ape mari, dar un vânt de la răsărit te va sfărâma în inima mărilor!

Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice,

Ruşinează-te, Sidoane, căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: ‘Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete’!”

Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!

Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.

Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui:

Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi:

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor şi zarva popoarelor.